cine?

ma intreb daca e vreun om in lumea asta alaturi de care sa poti trai. ma intreb ce ar trebui sa te lege de el si cum ar trebui sa fie acest impreuna.
gasim tot felul de conexiuni, grupuri bazate pe pasiuni comune, aspiratii comune, interese sau planuri de viata comune, dar....intotdeauna exista un dar...
exista oare acel om cu care sa coexistam? exista undeva cineva care sa ne fie alaturi cu adevarat?
in afara de Dumnezeu nu-mi trece nimic altceva prin cap. si El e acolo, doar ca noi ni-L amintim doar la nevoie, la necaz sau de teama unei aspiratii prea inalte si atunci ii cerem ajutorul...
dar omul acela cu care sa construiesti o casa, o viata, o familie, un vis, un plan, un an...unde este?
unde e partea cealalta? visam toti androgini, dar suntem doar jumatati fugare. cu fetele transformate in magneti, cautam orice pol compatibil, in speranta ca va ramane lipit. si ne mintim. pe noi, pe ei, o lume intreaga "uite, stam inca lipiti, ce frumos...
dar unde e minunatia pe care am citit-o eu in carti? unde e viata linistita, traiul deloc usor, dar minunat al convietuirii?
traim prietenii online, anuntam in presa si pe siteuri disponibilitatea si fervoarea cu care cautam.
prieteni, iubiti, parteneri de viata. toate se transforma in parteneriate. eu spal vase, tu duci gunoiul. eu gatesc, tu speli rufe. eu cumpar tigari, tu faci cafea. eu visez, tu-ti vezi de viata si de visele tale.

la baza stau motivatii complexe....chiar daca nu exista copii, impartim chiria, platim rate, visam case. si uite asa uiti sa analizezi ce simti tu. uiti sa te intrebi daca esti fericit, daca il faci fericit pe cel de langa tine. uiti ce inseamna de fapt fericirea. daca te-ar intreba cineva acum, nici n-ai putea sa-i spui de ce ai nevoie ca sa fii fericit. pentru ca ai cam tot ce e nevoie din punct de vedere social. dar sufletul??? el cui ramane? de el cine se mai ocupa?? tu nu ai timp, trebuie sa-ti vezi de job si de mancarea de fasole, trebuie sa suni o prietena sa-i zici "la multi ani!", sa saluti, sa raspunzi, sa faci, sa ajuti, sa mergi, sa zambesti, sa faci cunostinta...
dar sufletul??? de el cine sa se mai ingrijeasca?
gura pacatosului adevar graieste... in gluma spunem adevaruri si in gluma trecem peste necazuri. in gluma traim si in gluma ne suparam.

- cum ar trebui sa fie barbatul perfect?
- destept, atent si cu simtul umorului!

dar sufletul???