gargarita-rita

din seria urarilor penibilo-jenante emanate cu ocazia diferitelor ocazii, in frunte cu "catelus cu parul cret, sa ai jeepul in cotet, o vila mare cu piscina, banca alaturi ca vecina, o lopata pentru bani, sanatate, la multi ani!" (recunosc, e copy-paste, m-a ferit Dumnezeu de asa orori de sarbatori...) si terminand cu "iti doresc sa ai parte de norocul unei fericiri depline si fericirea unui noroc deplin" (asta e de pe vremea matusii mele, cea cu oracolul), imi fac si eu in seara asta o urare, asa de joi seara-spre noaptea tarziu (vechea mea trauma cu florile daruite fara ocazie si fara motiv, asa doar de drag...)
imi doresc sa simt si peste 10, 20, 50 de ani ce simt acum. as vrea sa nu uit niciodata cum e sa-ti verifici de 100 de ori pe minut telefonul, de parca ar zbura mesajele spre tine cu o viteza similara batailor inimii, cu toate ca nu am puls suficient de rapid sa faca fata verificarilor efectuate pe ecranul telefonului...
imi doresc sa ma trezesc in fiecare dimineata cu emotii, cu graba de a face dus, cu dragul de a face cafea si cu dorinta de a aseza frumos zambetul pe fata cuiva, chiar daca mi-am sacrificat pentru asta o ora dimineata devreme.
imi doresc sa-mi iubesc si peste 100 de ani casa, asa cum o iubesc acum, cu bulina ei cu tot, cu bucataria mica si cu baia in care daca as pune o cada nu s-ar mai deschide nici usa macar... (dar din dorinta nu face parte si casa, adica sa-mi doresc sa stau tot aici si peste 100 de ani, no way!)
as vrea sa nu uit niciodata cum e sa te ia entuziasmul pe sus si sa te pomenesti zambind cand privesti un telefon, o carte, o perna, un stalp, o balustrada, o ceasca, un pix, o biata coala de hartie...
as vrea sa ma supere si sa ma preocupe si cand o sa fiu bunica tot lucruri marunte, lipsite de vreo importanta, dar carora sa le atribui in asteptarea mea dimensiuni catastrofale. sa urzesc planuri si sa intorc pe toate fetele un cuvant, un gest, o privire, sa le caut justificari, sa le intuiesc vreo cauza ascunsa, pentru ca mai apoi sa vad ca barbatii sunt atat de simpli si de precisi in actiunile lor incat ma bufneste rasul la gandul ca mi-au trecut atatea scenarii balzaciene prin cap...
din suflet as vrea sa mi se taie picioarele dintr-o privire asa cum mi se intampla acum

mai trec pe lista mea setea cu care scriu poezii de dor si de durere, dragul cu care calc camasi dimineata si dorinta de a avea multi, multi copii (aici vreau sa spun ca-mi doresc sa-mi doresc copii si dupa ce-l nasc pe primul, sa uit de dureri si colici si pampersi si tipete si sa mai fac macar vreo doi dupa :)

as vrea sa zambesc si sa iubesc si sa astept, sa caut si sa tanjesc cu aceeasi energie si cand o sa incurc numele moderne si complicate ale nepotilor mei, pana la urma e si asta o sursa de momente de fericire, nu?