tic tac

o vorba romaneasca spune "lasa ca si maine e o zi!"
bine, nu e chiar romaneasca, vine de undeva, dintr-o scena de film, unde se vrea subliniata durerea extrema a eroinei, iar citatul de mai sus subliniaza ca ea, incercata de aprigi dureri sufletesti, isi face curaj si isi promite ca si maine va mai putea respira fara el si va putea sa zambeasca (cu respiratul treaca- mearga, dar de zambit credeti-ma ca se indoieste sincer. de asemenea va putea sa se uite in oglinda fara el si sa se dea in continuare cu ruj pe buze, in fine, va putea trai. trebuie sa luati in calcul ca astea nu sunt replici din film, ci interpretarea mea, deci eu presupun ca ea gandea x, in schimb tot eu presupun ca de fapt se amagea doar cand gandea x... :))
varianta romaneasca e ceva mai pragmatica, care va sa zica, nu mai muncim atat azi, ca si maine e o zi...

cine sta in bloc cu bulina sa ridice mana (sus :)
cine sta in bloc cu bulina si era acasa in timpul cutremurului sa ridice mana (tot sus, ca mie asa imi zicea doamna la scoala).
cine sta in bloc cu bulina, undeva mai sus de parter si era acasa in timpul cutremurului sa ridice mana (stiti voi unde, nu mai zic, ca m-a invatat mai tarziu o alta doamna ca e pleonasm, dar doar la lectia cu tema asta, ca in rest si ea tot asa zicea).
cine sta in bloc cu bulina, la un etaj superior si era acasa in timpul cutremurului si nu si-a pus problema ca maine poate nu mai e o zi (cel putin pentru el) sa nu ridice mana, ca stiu ca nu e nimeni.

da, ati ghicit, stau in bloc cu bulina si am simtit cutremurul in fiecare bucatica din casa, in peretii mei, care nu se zguduiai ci se leganau si in fiecare ghiveci de flori, ca erau aliniate toate, parca jucau sarba, nu alta.

si pentru ca in timpul cutremuratorului eveniment tocmai scriam despre prune (deci eram suparata rau), am incercat sa-mi stapanesc spaima si sa zic indiferenta "ei si? daca muream, muream si gata!"
si pentru ca supararea mea venea de undeva anume, generatorul ei ma intreaba uimit "pai muream asa, suparati??"
da, se pare ca asa s-ar fi intamplat...
dar de ce, draga domnule, nu ne-am pus problema asta de ieri, de cand m-ai suparat?
ia sa stam noi frumusel si sa chibzuim de doua ori inainte de a face ceva, daca maine nu mai apuc sa indrept? daca nu mai apuc sa iert? daca nu mai apuc sa fac ce am amanat azi?
ia spuneti voi sincer (nu ridicati mana, ca stiu ca e valabil pentru toti) va ganditi vreodata la asta?

ia mutati-va voi la mine in bloc, sa vedeti voi ce frumos rasare soarele, dragutul de el, a doua zi si ce lunga e ziua pana la rasaritul lunii... si ia spuneti-mi voi, ce fel de barbat rateaza o [poate ultima] zi in care sa ii aduca flori minunatei lui?
se pare ca ati ghicit... sa mai astept un cutremur, poate-poate?

a! si mai am o nedumerire: si ea tot la asta se gandea?