imi pare rau

nu-mi pare rau si nu regret mai nimic din tot ce am facut. toate erorile impardonabile, toate greselile, toate rateurile "realizate" mult prea devreme au rezultat un final fericit. din toate am invatat si pe toate le-am transformat in experienta de viata pe care o cautam si pe care unii o etaleaza cu fala.
nu-mi pare rau pentru [aproape] nimic din ce-am facut si pentru nimic din ce am pierdut, nimic din cele care mi-au fost furate si nici pentru cele pe care am fost pacalita sa le cedez.
nu-mi pare rau pentru ce-am fost si nici pentru ce sunt. cu atat mai putin pentru ce as fi putut sa fiu!

imi pare rau ca nu stiu sa ascund lacrimi. si daca, intr-un efort suprauman le inghit si le ascund in cerculete de fum, ochii mei nu au mintit niciodata.
imi pare rau pentru ca nu am stiut sa fiu niciodata cel neimplicat si linistit, dar imi asum zambind rolul si implicarea si nelinistea...
imi pare rau ca n-am stiut niciodata sa cer. sa pretind fericiri pe care le-am regizat pana la cel mai mic detaliu, dar pe care nu le-am rostit cu voce tare niciodata.
imi pare rau ca nu cred niciodata cand zic hotarata "e un fleac [m-au ciuruit :)) ], peste 10 ani o sa ma gandesc zambind la zilele astea", desi stiu ca e cat se poate de adevarat.

imi pare rau ca nu pot fi cu adevarat furioasa. mie imi trece. intotdeauna...